Definita cuvantului trunchiu
trunchíu (-i), s. m. – 1. Corp (uman). – 2. Tulpină (de copac). – 3. Linie directă a unei a unei familii, ascendent comun. – 4. Butuc, buștean. – 5. Butucul măcelăriei. – 6. Butucul rotarului. – Lat. truncŭlus (Densusianu, Hlr., 139; Pușcariu 1765; REW 8955), cf. sp. troncho. – Der. trunchia, vb., formație neol., după fr. tronquer; truncher, s. m. (Mold., măcelar, stăpîn); trunchios, adj. (cu trunchi robust).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu trunchiu
GERMÁNIU s. n. Element chimic, semimetal, de culoare cenușiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconductoare, a redresoarelor etc. – Din fr. germanium, germ. Germanium. Vezi definitia »
spărguríu, spărguríe, adj. (înv.) fragil, casant (care se sparge ușor). Vezi definitia »
undulatóriu, undulatórie, adj. (pop.) ondulator. Vezi definitia »
INCANTATÓRIU, -IE adj. De incantație. [< fr. incantatoire]. Vezi definitia »
PERSECUTÓRIU, -IE adj. (Rar) De persecuție; prigonitor. [Cf. fr. persécuteur]. Vezi definitia »