Definita cuvantului tufecciu
tufeccíu (-íi), s. m. – 1. Armurier. – 2. Soldat mercenar în subordinea Marelui Spătar, se folosea în trecut în serviciul poliției de la periferie. – Mr. tuficci. Tc. tüfecçi (Șeineanu, III, 123; Ronzevalle 66). Sec. XIX, înv. – Der. tufecci-bașa, s. m. (comandantul tufecciilor), tc. tüfecçi-bași.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tufecciu
PRÁXIU, praxiuri, s. n. Carte bisericească care cuprinde faptele și scrisorile apostolilor; apostol. – Din ngr. práxeon. Vezi definitia »
váriu (-ie), adj. – Variat. Lat. varius (sec. XIX). – Der. (din fr.) varia, vb.; variabil, adj.; invariabil (var. nevariabil), adj.; variabilitate, s. f.; variantă, s. f.; variați(un)e, s. f.; varietate, s. f.; varieteu, s. n. (teatru de varietăți). Vezi definitia »
arzuliu, arzulii, s. m. om violent, bătăuș. Vezi definitia »
ÝTRIU s.n. Element metalic, alb-cenușiu, ușor, greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje. (din fr. yttrium) Vezi definitia »
boiangíu (boiangíi), s. m. – Vopsitor de textile. – Var. boi(e)ngiu, boiungiu. Mr. buiagi. Tc. boyaci (Șeineanu, II, 57), cf. ngr. μπογιαντζής, bg. boiadžija. – Der. boiangerie, s. f. (vopsitorie; în Arg., sînge, hemoragie); boiangioaie, s. f. (plantă, grozamă); boiangioaică, s. f. (femeie care vopsește textile). Vezi definitia »