Definita cuvantului turmă
túrmă (-me), s. f. – Ciurdă,, cireadă, herghelie, pîlc. – Mr. turmă, istr. turme. Lat. turma (Pușcariu 1777; Philippide, II, 656; REW 9005), cf. it. torma (logud. truma), friul. torme, alb. turmë). – Der. turmac, s. m. (mînzat sau bivol de doi ani; om scund și îndesat); înturma, vb. (a alătura, a alipi). – Din rom. provin bg. turma (Romansky 130; Capidan, Raporturile, 214), sb., cr. tùrmo, turma (Miklosich, Wander., 8; Candrea, Elemente, 408; Berneker 379); rut. turma (Miklosich, Fremdw., 133), pol. turma, cr. turmar „căruțaș” (pentru transporturile în caravană, sb. turma), bg. turmak „bivol tînăr” (după Conev 56, rom. turmac ar proveni din bg.; dar nu e de conceput că rom. ar fi luat din bg. un cuvînt creat după rom. turmă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu turmă
CENOGENÉZĂ s.f. (Biol.) 1. Dezvoltare a unui individ de tip particular care nu repetă filogenia speciei sale. 2. Grup de indivizi rezultați dintr-un strămoș comun. [< fr. cénogenèse, cf. gr. koinos – comun, genesis – naștere]. Vezi definitia »
BARICÁDĂ, baricade, s. f. Întăritură amenajată dintr-o aglomerare de materiale diferite (vehicule, arbori, saci cu nisip, bolovani etc.) pentru întreruperea circulației sau pentru apărare, de obicei în timpul luptelor de stradă. ◊ Expr. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra opusă. A muri pe baricade = a muri luptând pentru o idee. A fi pe baricadă = a fi la datorie, a fi combativ. – Din fr. barricade. Vezi definitia »
OLECUȘOÁRĂ adv. (Reg.) Olecuță. [Var.: olecșoáră adv.] – Oleacă + suf. -ușoară. Vezi definitia »
ANECDÓTICĂ s.f. – V. anecdotic (2) [DEX'98] Vezi definitia »
legătură, legături s. f. (intl.) cătușă. Vezi definitia »