Definita cuvantului turturea
turtureá (-éle), s. f. – Porumbel-sălbatic, turtucă (Columba turtur). – Var. Trans. turtură, turturică. Mr. túrtură, turtúră, megl. túrtură, tărtură. Lat. turtŭrem (Pușcariu 1779), prin intermediul dim. turturĕlla (Pușcariu 1480; REW 9010), cf. it. tortorella, fr. tourterelle, sau mai probabil direct, cf. it. tortola, sp. tórtola, alb. turtulj. Turturea, ca și turturică, poate fi un dim intern de la turtură, formă rară, abia păstrată (cf. Lacea, Dacor., II, 625; Tiktin presupune dimpotrivă că turtură este formație regresivă, de la turturea). – Der. turturel (var. turturoi), s. m. (bărbătușul turturelei). Din rom. provine bg. turturica (Capidan, Raporturile, 218).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu turturea
descrierea este modul de expunere sau o orera literara in care se prezinta un tablo de natura un colt din natura cu trasaturile sale caracteristice Vezi definitia »
SUROREÁ, surorele, s. f. (În poezia populară) Surioară. – Din. suroră + suf. -ea. Vezi definitia »
SERMEÁ s. f. v. sermaia. Vezi definitia »
DELINEÁ vb. tr. a trasa conturul unui obiect; a schița cu o linie. (< fr. délinéer, lat. delineare) Vezi definitia »
POTECEÁ, potecele, s. f. (Pop.) Potecuță. – Potecă + suf. -ea. Vezi definitia »