CVINÁRIU, -IE I. adj. format din cinci unități; divizibil cu 5. ◊ (despre măsură, ritm) compus din cinci elemente ritmice. II. s. m. monedă romană valorând 5 ași. (< lat. quinarius) Vezi definitia »

bididiu, bididii s. m. (deț.) infractor aflat la prima condamnare. Vezi definitia »

PERIMÍSIU s.n. (Anat.) Țesut conjunctiv care înconjură fibrele musculare. [< fr. périmysium, cf. gr. peri – împrejur, mys – mușchi]. Vezi definitia »

CÉSIU s.n. Metal alcalin monovalent, asemănător cu sodiul. [Pron. -siu, var. cesium s.n. / < fr. césium]. Vezi definitia »

PERIODÓNȚIU s. n. țesut care înconjură dintele; parodonțiu moale; parodont, periodont. (< engl. periodontium, germ. Periodontium) Vezi definitia »