Definita cuvantului tușina
tușiná (-néz, -át), vb. – 1. A tunde. – 2. A tunde oile. Lat. tonsĭōnem „tunsoare”, prin intermediul vb. *tonsĭonāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; cf. Koerting 9590; Candrea), sau al unui urmaș rom. tușină „tunsoare, lamă tunsă”, cuvînt puțin atestat de Pușcariu 1783; Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 328; Lacea, Dacor., II, 626; REW 8783), cf. sard. tosone, fr. toison. – Der. tușinat, adj. (tuns; tăiat); tușinătură, s. f. (canură, partea mai scurtă a lînii).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tușina
FLEXIONÁ vb. I. tr. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr și caz. [Pron. -xi-o-. / < fr. flexionner]. Vezi definitia »
CALCINÁ vb. I. tr. A supune o substanță la acțiunea unui foc puternic pentru a o usca; (pop.) a prăji. [< fr. calciner]. Vezi definitia »
persoana care vorbeste greu , nedeslusit , repetand silabele ; balbait . Vezi definitia »
PUNCȚIONÁ vb. I. tr. A face puncții. [Pron. -ți-o-. / < fr. ponctionner]. Vezi definitia »
vîná (-néz, -át), vb. – 1. A urmări, a prinde sau a ucide animale. – 2. A pescui. – 3. A urmări, a pretinde. – Mr. avin(are). Lat. vēnāri, prin intermediul unei forme vulgare *vēnāre (Pușcariu 1895; REW 9186); cf. fr. vener, prov., cat. venar. – Der. vînat, s. n. (vînătoare, ceea ce se vînează); mr. avinat, poate direct din lat. vēnātus (Pușcariu 1889; REW 9189), cf. cat. venat, sp. venado, port. veado; vînătoare, s. f. (vînat; pescuit), megl. vănătoari; vînător, s. m. (persoană care vînează; înv., unitate militară în Munt., formată din 500 călăreți și 500 pedestrași; pescar; Arg., controlor de tren), poate direct din lat. vēnātōr (REW 9188), cf. prov., v. sp. venador, fr. veneur; vînătoresc, adj. (de vînători); vînătorie, s. f. (vînătoare); vînătură, s. f. (vînat). Vezi definitia »