CRIOLOGÍE s.f. 1. Studiul legilor de congelare a soluțiilor. 2. Capitol al fizicii care studiază procedeele de obținere a temperaturilor joase, proprietățile corpurilor și fenomenele specifice care se petrec în apropiere de zero absolut; crionică. [Pron. cri-o-, gen. -iei. / < fr. cryologie, cf. gr. kryos – frig, logos – studiu]. Vezi definitia »

litánie (litánii), s. f. – Totalitatea rugăciunilor. – Mr. litănie. Ngr. λιτανεία, în parte prin intermediul sl. litanija (Tiktin). Sec. XVII. Vezi definitia »

DOCIMAZÍE s. f. 1. mod de verificare și selecționare a candidaților la magistraturi, oratorie etc. în Atena antică. 2. cercetare a cauzelor unui deces prin examinarea organelor după autopsie. 3. disciplină care determină proporția de metale utilizabile conținute de minereuri; docimastică (II). (< fr. docimasie, gr. dokimasia) Vezi definitia »

FLOTÁȚIE s. f. 1. procedeu de separare a particulelor solide de dimensiuni mici din apă prin mărirea capacității de plutire cu ajutorul unor reactivi, pentru separarea mineralelor utile din minereuri, precum și în sistemele de epurare a apelor. ◊ separarea semințelor prin scufundarea lor în apă. 2. flotare. (< fr. flottation) Vezi definitia »

BRONHOFONÍE s. f. rezonanță exagerată a vocii bolnavului la ascultarea plămânilor, în pneumonie, bronșită, astmă. (< fr. bronchophonie) Vezi definitia »