EXTÁZ, extaze, s. n. 1. Stare psihică de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare, imobilitate, scăderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinații etc., care apare sub influența unor ritualuri și practici religioase. ♦ (Med.) Stare nervoasă în care bolnavul, urmărit de idei fixe și de exaltare mintală, este lipsit de senzații și incapabil de mișcări voluntare. 2. Admirație profundă, nețărmurită; adorație, venerație. – Din fr. extase. Vezi definitia »

AMIÁZ s. n. v. amiază. Vezi definitia »

proház s.n. (înv.) zgardă pentru câini. Vezi definitia »

laz (-zi), s. m. – Populație din regiunea Caucaz. Tc. laz (DAR). – Der. lăzească, s. f. (dans tipic). Vezi definitia »

aragaz, aragaze s. n. (adol.) băiat grăsuț / sedentar / stângaci Vezi definitia »