Definita cuvantului uimă
úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu uimă
NOSÉMĂ s.f. 1. (Bot.) Ciupercă saprofită parazită, care trăiește în tubul digestiv al viermilor de mătase. 2. Nosemoză. [< fr. nosema, cf. gr. nosos – boală]. Vezi definitia »
LEÁFĂ1, lefi, s. f. (Pop.) 1. Partea scobită a unei linguri; găvan. 2. Tăișul, lama sapei, a bărzii, a toporului. – Din săs. le(i)fel (= germ. Löffel) „lingură” (influențat de leafă2). Vezi definitia »
práftoriță, práftorițe, s.f. 1. (pop.) praftură (v.). 2. (reg.) foale de fierărie. 3. (reg.) popă (la jocurile de cărți). Vezi definitia »
cautélă s.f. (înv.) precauție. Vezi definitia »
APARATÚRĂ s.f. Ansamblul aparatelor care ajută la funcționarea unei instalații. [< germ. Apparatur]. Vezi definitia »