Definita cuvantului uimă
úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu uimă
giubeícă, giubeíci, s.f. (reg.) giubea scurtă țărănească. Vezi definitia »
prísnă, prísne, s.f. 1. (înv.) candelă la biserică. 2. (adj. invar.; reg.) curat, pur, neamestecat; veritabil, autentic, adevărat. 3. (adj.; înv. și reg.) în întregime, cu totul, complet; exact, întocmai, tocmai, chiar. Vezi definitia »
FAGOCITÓZĂ s.f. Absorbire de către fagocite a bacteriilor și a corpurilor străine care pătrund în organism. [< fr. phagocytose]. Vezi definitia »
CASIERÍȚĂ s.f. Casieră. [< casier + -iță]. Vezi definitia »
pláhilă, pláhile, s.f. (reg.) grămadă. Vezi definitia »