Definita cuvantului uita
uitá (-t, -át), vb. – 1. A nu ține minte. – 2. (Refl.) A privi. – 3. A ține cont, a considera. – Var. Banat, Maram., zăuita. Mr. ultu, ultare, megl. ul’t(ari), istr. utu. Lat. oblῑtăre (Cipariu, Principii, 165; Schuchardt, ZRPh., XXXII, 472; Pușcariu 1788; Skok, ZRPh., XLIII, 192; REW 6015), cf. prov., cat. oblidar, fr. oublier, sp., port. olvidar. Trecerea semantică de la „a uita” la „a privi” trebuie să se fi verificat prin intermediul sensului reflexiv a se uita pe sine, și de aici „a rămîne nemișcat”, evoluție care este identică cu a sp. fijarse. Această întrebuințare a lui „a se uita” este încă în uz; și se zice chiar cu ton familiar, s’a uita pe el, despre un copil care s-a murdărit. Totuși, mulți autori deosebesc cele două sensuri, ca și cum ar fi cuvinte diferite. Crețu 378 căuta să explice sensul de „a privi” pornind de la lat. tuitāre; și Meyer-Lübke, apud Pușcariu 1789, de la un lat. *obĭtāre, pornind de la expresia obire oculis; ambele încercări par deopotrivă nesigure. Var. cu suf. sl. za-. Der. uite (vulg. io(i)te), interj. (privește, vezi), în loc de uită-te, cf. iată și Procopovici, Dacor., X, 72-9; uităcios (var. uituc), adj. (care uită, care nu are memorie); uitător, adj. (uituc; care privește, spectator); uitătură, s. f. (privire); uitucie, s. f. (lipsă de memorie); neuitat, adj. (care care nu se poate uita).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu uita
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. Vezi definitia »
TRESĂLTÁ, tresált, vb. I. Intranz. A tresări, a vibra de emoție, a se bucura foarte tare. – Din fr. tressauter (după sălta). Vezi definitia »
CONTRAPUNCTÁ, contrapunctez, vb. I. 1. Intranz. (Muz.; rar) A folosi tehnica contrapunctului. 2. Tranz. Fig. A construi pe mai multe planuri paralele individualizate situații, imagini corespondente etc. – Din contrapunct. Vezi definitia »
1.Complianta s.f.(fiz, med.), o masura a rigiditatii unui corp in stiinte mecanice si fiziologie – ex.complianta pulmonara, complianta vasculara: complianta mare = rigidate redusa si deformabilitate mare;
2. Complianta adv. (ec.): In management, despre actiunea de a adera si a demostra acest lucru la legi, regulamente, strategii sau politici – ex. au demonstrat complianta la politca firmei noastre – sin. cu au adoptat, aderat la politica firmei noastre;
3.Complianta adj., adv. (med.): In medicina, descrie un atribut al pacientului care urmeaza, adera, la anumite recomandari, scheme terapeutice sau diagnostice – ex. Schemele de tratament indicate tin seama si de complianta pacientului – cu antonimul necompliant. Similar despre medici sau sisteme medicale pentru a descrie acceptarea in practica a unor noi tratamente, proceduri, metode de investigatie;
4.Complianta adv. (IT.) In Industria Software despre actiunea de a adera la un set de standarde specifice domeniului;
5.Compliant/a adj(livr)( despre oameni, animale )sin. cu supus, bland, ascultator.
Surse :
-in limbajul curent in societatea medicala, inclusiv cea romana;
-dex-online
-traducere webster online
-traducere wikkipedia Vezi definitia »
CONSULTÁ, consult, vb. I. 1. Tranz. A întreba, a cere o părere, un sfat; a lua avizul unei persoane autorizate. ♦ Refl. a se sfătui cu cineva. 2. A cerceta, a examina un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. – Din fr. consulter, lat. consultare. Vezi definitia »