Definita cuvantului uliță
úliță (-țe), s. f. – 1. Drum. – 2. Pedeapsă înv. care consta în a biciui învinuiții pe stradă sau în piață. Sl. (bg., slov., rus.) ulica (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 438; Conev 81), cf. mag. utca. – Der. ulicioară, s. f. (drum îngust); ulicer, s. m. (Mold., vecin, persoană care locuiește pe aceeași stradă); ulițarnic, adj. (Mold., Trans., hoinar, pribeag). Țig. sp. ulicha „drum” (Besses 165) ar putea proveni din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu uliță
DIAGLÍFĂ s.f. (Arte) Ornament gravat în relief prin adâncirea materialului tăiat. [< fr. diaglyphe, cf. gr. dia – prin, glyphein – a tăia]. Vezi definitia »
EPIGRÁMĂ s.f. 1. (Ant.) Inscripție pe morminte, monumente, vase etc. 2. (Lit.) Specie de poezie (scurtă) cu caracter satirizant, care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare la adresa unui personaj, a unui fapt etc. [< fr. épigramme, it., lat. epigramma, cf. gr. epi – deasupra, gramma – inscripție]. Vezi definitia »
BARÉTĂ1, barete s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decorație etc.). – Fr. barrette. Vezi definitia »
TONOÁSĂ, tonoase, s. f. (Reg.) Poznă, năzbâtie. – Din toană + suf. -oasă. Vezi definitia »
HOROTÉRMĂ s. f. limita inferioară a temperaturii până la care se poate întinde zona împădurită. (< fr. horotherme) Vezi definitia »