Definita cuvantului uliu
úliu (-ii), s. m. – Șoim, coroi, vindereu (Astur palumbarius, Accipiter nisus, Buteo vulgaris, Archibuteo lagopus, Circus aeruginosus, C. cyaneus). – Var. uli, uleu. Mag. ölyü (Cihac, II, 536; Gáldi, Dict., 186). Se folosește, în forme mai mult sau mai puțin diferite, pentru una sau alta dintre aceste specii; ulieș, s. m.; uliga(n)ie, s. f.; uligan, s. m.; uliuț, s. m.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu uliu
secfíu2, secfíi, s.m. (înv.) romaniță-mare. Vezi definitia »
ródiu (ródii), s. m. – Granat (Punica granatum). Ngr. ροδία „granat”, ρόδι „granată” (Cihac, II, 693). – Der. rodie, s. f. (granată), cf. sl. rodije; rodier, s. m. (granat). Vezi definitia »
ALBURÍU, -ÍE, alburii, adj. Albicios. ♦ (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. – Din alboare + suf. -iu. Vezi definitia »
fonchíu (fonfíu), s.n. (reg.) plantă cu flori albastre ce crește prin păduri și crânguri; pervincă, saschiu. Vezi definitia »
VESTÍGIU s. n. urmă, rămășiță a ceva dispărut demult. (< fr. vestige, lat. vestigium) Vezi definitia »