Definita cuvantului umbla
umblá (-lu, -át), vb. – 1. A merge. – 2. A circula, a călători, a se mișca, a funcționa. – 3. A se duce undeva regulat, a frecventa. – 4. A vizita, a parcurge, a străbate. – 5. A circula, a avea valoare de circulație. – 6. A valora. – 7. A avea curs, a fi acceptat. – 8. A merge după cineva sau ceva, a urmări. – 9. A privi prin, a se ocupa de. – 10. a căuta, a scotoci, a cerceta. – 11. A trata de, a căuta de. – 12. (Trans.) A urma un curs, a studia. – Var. îmbla. Mr. imnu, megl. amnu, amnari, istr. omnu. Lat. ambŭlāre (Diez, I, 19; Candrea, Éléments, 82; Pușcariu 1797; REW 412), cf. it. ambiare, prov., sp., port. amblar, fr. ambler. – Der. umblăreț, adj. (care umblă mult); umblat, adj. (care a călătorit mult, frecventat, circulat); umblător, adj. (care umblă; pribeag; mobil; varietate de grîu); umblătoare, s. f. (closet, privată); umblătură, s. f. (mers); umblet, s. n. (mers, fel de a merge; umblare, călătorie; drumeție; comportare, conduită; intrigă, demers, procedură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu umbla
DEBUCLÁ vb. tr. 1. a desface părul, buclele. 2. (electr.) a suprima într-o rețea buclată posibilitatea de alimentare cu energie electrică a unui consumator pe una din cele două căi de alimentare ale sale. (< fr. déboucler) Vezi definitia »
INTERPOLÁ, interpolez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a intercala într-un text cuvinte sau fraze care nu aparțin originalului, pentru a-l explica, a-l completa etc. 2. (Mat.) A intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe mărimi determinate sau estimate. – Din fr. interpoler, lat. interpolare. Vezi definitia »
DETAILÁ vb. I. v. detalia. Vezi definitia »
A EJACULA a avea o cădere de calciu, a avea ornic, a-i da mustul în fiert, a da sămânța pe iarbă, a-i da tărâța în foc, a face bulbuci, a face hărți, a gripa cuiva carburatorul, a intra în vamă, a se lăsa mare, a pritoci, a sădi sămânța în tunel, a slobozi, a spumega, a stropi, a-i stropi crinul (unei femei), a stropi gazonul, a termina, a țâșni duhul (din cineva), a umple chiseaua (cuiva), a varia, a-i veni, a veni cu ornic. Vezi definitia »
DEZASIMILÁ, pers. 3 dezasimilează, vb. I. Refl. A suporta un proces de dezasimilație. – Din fr. désassimiler. Vezi definitia »