Definita cuvantului umili
umilí (-lésc, -ít), vb. – 1. (Refl.) A se căi, a avea o atitudine smerită, a se comporta creștinește. – 2. A se înjosi. – Var. înv. omili. Sl. umiliti sę „a se căi” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 196; Tiktin). În sensul al doilea, care pare modern, trebuie să fi influențat fr. humilier. Der. propusă de Scriban, din sl. umaliti „a micșora”, nu pare probabilă. – Der. umilenie, s. f. (căință, mustrare de cuget), înv.; umilință, s. f. (înv., devoțiune, pietate; smerenie); umil, adj. (modest, smerit), din lat. humilis (sec. XIX), asociat cuvintelor precedente; umilitor, adj. (înjositor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu umili
NODULI- elem. „nodul”. (< fr. noduli-, cf. lat. nodulus) Vezi definitia »
prăsilí, prăsilésc, vb. IV (înv.) 1. (despre animale; în forma: presili) a ține, a crește, a îngriji, a prăsi. 2. (despre plante) a cultiva, a semăna, a planta. Vezi definitia »
(?) BUȘULI vb. refl., a se bosumfla, în Crișana. Vezi definitia »
ZVÂRLÍ vb., ind. prez. 1 sg. zvârl, 3 sg. zvấrlă / zvấrle, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zvấrle Vezi definitia »
PĂLÍ2, pălesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la față (de emoție, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A-și pierde strălucirea, a se stinge. – Din fr. pâlir. Vezi definitia »