Definita cuvantului unghi
únghi (-iuri), s. n. – 1. Figură geometrică formată din două semidrepte care pleacă din același punct. – 2. Colț, ungher. – Var. înv. înghiu. Lat. angŭlus (Densusianu, Hlr., 106; Pușcariu 1817; REW 465; cf. împotrivă Graur, BL, V, 88), cf. fr., prov., cat. angle, it. angolo. Schimb de inițială ca în umbla (după Schuchardt, ZRPh., XLI, 254, prin contaminare cu gr. ὄγϰος), cf. sard. ungrone (Wagner 116). Der. din sl. ąglŭ (Conev 76; Graur) nu este mai credibilă din punct de vedere fonetic. – Der. ungher (var. înv. ungheriu), s. n. (colț), din lat. angŭlārĭus (Tiktin; după Pușcariu 1817 și REW 464, din lat. angŭlāre); unghiular, adj., după fr. angulaire.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu unghi
echi- – Pref. care indică egalitate: echidistant, adj.; echidistanță, s. f.; echilateral, adj.; echivalent, adj.; echivalență, s. f. Intră de aemenea în cîteva compuneri a căror elemente simple nu au viață proprie în rom.: echilibru, s. n.; echilibra, vb.; echilibrist, s. m.; echilibristică, s. f.; echinocțiu, s. n.; echinocțial, adj.; echivoc, adj. Vezi definitia »
Scaraóțchi, s. m. – Nume popular al diavolului. – Var. Scaraoschi. Sl. (bg., rus.) Iskariotski, poreclă a lui Iuda (Șeineanu, Semasiol., 61; Tiktin; Conev 107). Vezi definitia »
DIÓCHI s. n. v. deochi. Vezi definitia »
GENÚNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia (incluzând și rotula). ◊ În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ. Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1) (când cineva șade). ◊ Expr. Cu genunchii la gură = ghemuit, strâns. A cădea în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa cu genunchii (1) la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune; p. ext. a ruga pe cineva în mod stăruitor, călduros, cu umilință. A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție). ♦ Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum). Vezi definitia »
ARHI- Element de compunere care servește la formarea unor substantive, cărora le dă sens de superioritate, și la formarea unor adjective, cărora le dă sens superlativ. – Din fr., lat. archi-. Vezi definitia »