Definita cuvantului ungur
úngur (-ri), s. m. – Maghiar. Sl. ągrinu, pl. ągure (Cihac, II, 437; cf. Vasmer, III, 173), cf. bg. ugrin, sb., cr. ugar. – Der. unguroaică, s. f. (maghiară); ungurean, s. m. (român din Transilvania); ungureancă, s. f. (româncă din Transilvania); ungurenit, adj. (maghiarizat); unguresc, adj. (maghiar); ungurește, adv. (în limba maghiară; ca ungurii); ungurime, s. f. (nația ungurească); ungurism, s. n. (maghiarism); unguriza, vb. (a maghiariza).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ungur
PELÚR adj. invar. Hârtie pelur (și s.n.) = Hârtie foarte subțire și ușor transparentă, folosită mai ales la mașina de scris; hârtie-foiță. [< fr. pelure]. Vezi definitia »
boștúr (-ră), adj. – Gol, găunos. Tc. boș tur „este gol” (Iogu, GS, VI, 338; cf. Șeineanu, II, 59). – Der. boștură, s. f. (trunchi găunos); boșturos, adj. (gol, găunos). Vezi definitia »
TILOZÁUR s. m. reptilă uriașă acvatică fosilă cu corpul lung și membre scurte transformate în palete înotătoare. (< tilo- + -zaur) Vezi definitia »
MINOTÁUR, minotauri, s. m. Monstru mitologic, înfățișat cu cap de taur și trup de om. – Din fr. Minotaure, it. Minotauro, germ. Minotaurus. Vezi definitia »
BONJÚR interj. (Franțuzism) Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. – Din fr. bonjour. Vezi definitia »