Definita cuvantului ura
urá (-réz, át), vb. – 1. A cuvînta, a vorbi în public pentru a emoționa, pentru a convinge sau pentru a binecuvînta. – 2. A face urări de fericire, a binecuvînta, a felicita. – 3. A cînta sau a recita versuri cu ocazia Anului Nou. – Mr. or, ura. Lat. ōrāre (Cipariu, Gram., 44; Densusianu, Rom., XXVIII, 61; Șeineanu, Semasiol., 86; Pușcariu 1830; Densusianu, GS, II, 20; REW 6081), cf. it. orare, prov., cat., sp., port. orar, v. fr. orer, alb. ureum, uron (Philippide, I, 649). – Der. urăciune, s. f. (urare; felicitare; cîntec de sărbătoare), cf. orație; urat, s. n. (felicitare); urător, s. m. (persoană care umblă cu uratul); urătură, s. f. (formulă de felicitare cîntată); urări, s. f. pl. (panglici multicolore cu care se împodobește căciulița tinerilor morți) în Munt.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ura
năsturá, năsturéz, vb. I (înv.) 1. a încheia o haină cu nasturi. 2. a pune, a coase nasturi la o haină. Vezi definitia »
BISKRA (BESKRA), oraș în NE Algeriei, într-o oază la SV de Constantine; 129,6 mii loc. (1987). Nod de transport. Țesături de lînă. Prelucr. mat. prime agricole (legume, măsline, curmale). Stațiune climaterică. Vezi definitia »
camera parte din casa folosita ca si crama Vezi definitia »
CADRÁ, pers. 3 cadrează, vb. I. Intranz. A se potrivi, a corespunde (întocmai) cu ceva. – Fr. cadrer. Vezi definitia »
burá2, buréz, vb. I (înv.) a (se) lupta. Vezi definitia »