Definita cuvantului urcior
urciór (-oáre), s. n. – Vas de lut cu gîtul strîmb. – Var. ulcior. Lat. urcĕǒlus (Cipariu, Elem., 54; REW 9079), cf. it. orciuolo, v. fr. orçuel, prov. orsol. Var., prin analogie cu ulcea (Tiktin; Candrea) sau mai probabil prin disimilare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urcior
prenoitór, prenoitoáre, s.m. și f. (înv.) persoană care prenoiește, înnoiește, preschimbă, reia, repetă. Vezi definitia »
DENUNȚĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care denunță. V. delator. [< denunța + -tor, după fr. dénonciateur]. Vezi definitia »
TOR1 s. n. 1. toroid (2). 2. mulură convexă cu profil semicircular, la baza sau la capitelul unei coloane, la ancadramente. (< fr. tore) Vezi definitia »
paraditor, paraditori s. m. (intl.) spărgător (de case), hoț care fură din case. Vezi definitia »
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxido-reducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător. Vezi definitia »