Definita cuvantului urcior
urciór (-oáre), s. n. – Mic furuncul de la rădăcina genelor. – Var. ulcior. Mr. urcior, ulcior. Lat. hordĕǒlus (Candrea-Dens., 1289; Pascu, I, 137; Tiktin; REW 4179), cf. it. orzaiuolo, prov. orzal, cat. ursol, sp. orzuelo, port. torçol; fonetismul indică o confuzie cu urcior „vas”. Uz general, mai puțin în Banat (ALR, I, 16).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urcior
DEVASTATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Distrugător, pustiitor. [Cf. fr. dévastateur, lat. devastator]. Vezi definitia »
RUTIȘÓR, rutișoare, s. n. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina înaltă, cu flori galbene dispuse în buchete pe vârfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe (Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus: rutișor-galben = plantă cu rizom târâtor și cu numeroase flori galbene mici, dispuse în umbele (Thalictrum flavum). – Rută2+ suf. -ișor. Vezi definitia »
Satisfactor – (economie) 1. Piata satisfactorilor, piata bunurilor materiale si serviciilor care satisfac nevoile umane); 2. Satisfactorii sau bunurile de consum reprezinta acele bunuri apte sa satisfaca in mod direct trebuintele sau nevoile umane.Ele se prezinta ca: bunuri alimentare,nealimentare si diferite servicii sau prestatii(servicii de transport de sanatate etc.),de care omul ca fiinta individuala si sociala are nevoie pentru a exist,a se forma,dezvolta si afirma.Unele din aceste bunuri sunt de folosinta curenta(alimente,imbracaminte,articole de toaleta.etc.)altele sunt de folosinta indelungata(locuintele,articolele electrocasnice,automobilele.etc.). Vezi definitia »
piciór (picioáre), s. n. – 1. Membru inferior la om și fiecare dintre membrele care ajută la deplasare la celelalte viețuitoare, labă. – 2. Gambă, but, coapsă. – 3. Bază, sprijin. – 4. Măsură de lungime. – 5. Metru poetic. – 6. Normă, stil. – 7. Dîmb, delușor. – 8. Coadă sau mîner de coasă. – 9. (Olt.) Claie de 13 snopi. – Mr. (ci)cior, megl. picior, istr. picioru. Lat. petiolus (Diez, II, 53; Pușcariu 1300; Candrea-Dens., 1371; REW 6324a), cf. sp. pezuelo. CuvÎnt de uz intern (ALR, I, 55). – Der. picioroangă (var. piciorong), s. f. (înv., cîrjă; cataligă, papainog; pasăre cu picioare lungi); picioruș, s. m. (picior mic; un anumit fel de a tricota; bețigaș de literă); piciorușe, s. f. (Banat, trepied); împicioronga, vb. refl. (a se pune pe picioare). Vezi definitia »
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitățile sale (plăcute); atractiv. Persoană atrăgătoare. ♦ Care promite foloase, care dă satisfacții, care place. Muncă atrăgătoare. – Atrage + suf. -ător. Vezi definitia »