Definita cuvantului urdoare
urdoáre (-óri), s. f. – Secreție depusă pe marginea pleoapelor, puchin. Origine incertă. Pare a fi lat. odōrem cu r propagat ca în calabr. orduri, „miros”; sensul primitiv de putoare, s-ar fi confundat cu cel de „murdărie”. După Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 303 (cf. Pușcariu 1828; Tiktin; REW 4187), dintr-un lat. *horrĭdōrem, der. puțin convingător (fr. ordure, it. ordura nu pot reprezenta aceeași formă). Chiar după Pușcariu, Dacor., V, 410, de la un lat. *udor, puțin clar. Legătura cu urdina „a avea diaree” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der. urduros, adj. (puchinos).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urdoare
BANDÁRE (‹ it.) s. f. 1. Înclinare transversală a unei nave sub acțiunea valurilor, a vîntului etc. 2. Operațiune de diagnosticare a bolilor genetice, constînd în colorarea cromozomilor pentru evidențierea benzilor de culoare închisă și deschisă ale acestora. Vezi definitia »
BOMBARDÁRE (‹ bombarda) s. f. Acțiunea de a bombarda. ♦ B. electronică = proiectare de electroni rapizi asupra anodului unui tub electronic sau asupra unui electrod care se află la un potențial electric mai înalt decît sursa de electroni. B. ionică (sau catodică) = proiectare de electroni pozitivi rapizi asupra catodului unui tub electronic sau asupra unui electrod aflat la un potențial electric mai scăzut decît sursa de ioni pozitivi. Vezi definitia »
MOȚÁRE, moțari, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) moța și rezultatul ei. – V. moța. Vezi definitia »
ÎNDUMNEZEÍRE s. f. (Livr.) Faptul de a îndumnezei; divinizare, adorație. – V. îndumnezei. Vezi definitia »
BOIU MARE, com. în jud. Maramureș; 1.410 loc. (1991). Expl. de bentonită. Vezi definitia »