Definita cuvantului urî
urî (-rắsc, -ît), vb.1. A dușmăni, a antipatiza puternic. – 2. (Refl.) A se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – Mr. urăscu, urîre. Lat. hŏrrescĕre, vulg. *hŏrrῑre (Pușcariu 1823; Densusianu, GS, II, 21; REW 4185), cf. alb. uren (Phlippide, II, 644). – Der. ură, s. f. (dușmănie, aversiune; plantă, Gymnadenia conopea); urîcios (var. uricios), adj. (antipatic, nesuferit; ursuz, arțăgos); urîciune (var. uriciune, Mold. urăciune), s. f. (înv., ură, aversiune; plictiseală, urît; stîrpitură, avorton; hidoșenie); urît, adj. (desfigurat, oribil, hidos; repugnant, josnic); urîtor, adj. (care urăște); urîți, vb. (a sluți); urîțenie, s. f. (hidoșenie). Din rom. provine rut. urytnyi „urît” (Candrea, Elemente, 409).

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urî
sturî, sturăsc, vb. IV (reg.) V. storî. Vezi definitia »
miorsî! interj. (glum.) mulțumesc! Vezi definitia »
ogorî, ogorắsc, vb. IV (pop.) 1. a ara (prima sau a doua oară, pentru o cultură nouă), a face ogor. 2. a prăși, a săpa straturi de legume. Vezi definitia »
zăpor'î (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zăporắște, imperf. 3 sg. se zăporá, perf. s. 3 sg. se zăpor'î; conj. prez. 3 să se zăporáscă; ger. zăpor'ându-se Vezi definitia »
CERKASSÎ, oraș în Ucraina (C.S.I.), port pe Nipru, la lacul de acumulare Kremenciug; 290 mii loc. (1989). Ind. constr. de mașini, chimică, prelucr. lemnului, tricotaje și alim. (zahăr, tutun). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z