Definita cuvantului uric
úric (-ce), s. n. – 1. Moștenire, fermă, proprietate rurală transmisă prin succesiune. – 2. Înscris de confirmare a unei moșteniri. – 3. Document, hrisov. – Mag. örök (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). Der. din sl. urokŭ „sentință” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 441) nu este posibilă. Apare în documentele slavorom. din 1392. – Der. uricar, s. m. (logofăt, pisar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu uric
ELÁGIC adj. m. (Despre acizi) Obținut prin oxidarea acidului galic. [< fr. ellagique]. Vezi definitia »
aheróntic / acheróntic [ch pron. h] (a-che-) adj. m., pl. aheróntici / acheróntici; f. aheróntică / acheróntică, pl. aheróntice / acheróntice Vezi definitia »
AEROFILATÉLIC, -Ă, aerofilatelici, -ce, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. – Din fr. aérophilatélique. Vezi definitia »
DISMENORÉIC, -Ă adj. Referitor la dismenoree. [< fr. dysmenorrhéique]. Vezi definitia »
PERICLÍNIC, -Ă, periclinici, -ce, adj. (Bot.) Care are periclin (1) – Periclin + suf. -ic. Vezi definitia »