Definita cuvantului urla
urlá (-lu, -át), vb. – 1. A scoate urlete specifice, a mugi, a rage, a zbiera. – 2. (Banat) A tuna. – 3. (Bihor) A coborî. – Mr. aurlu, megl., istr. urlu. Lat. ulŭlāre, probabil printr-o fază *urŭlāre (Diez, I, 436; Pușcariu 1813; REW 9039), cf. it. urlare, fr. hurler, cat. udolar, port. urra. Candrea tratează sensul 3 ca pe un cuvînt diferit și REW 6107 îl reduce la un lat. *orŭlāre; e vorba, fără îndoială, de un singur cuvînt, cu același sens dublu ca tuna, țipa, tuli, v. aici. Der. urlător, adj. (care urlă; curent de apă); urlătoare, s. f. (cascadă); urlet, s. n. (strigăt puternic și prelung, zbieret); urlătură, s. f. (strigăt, țipăt). Legătura lui urlător, cu un lat. *ululator (REW 9040) nu este necesară.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urla
RECELÁ vb. I. tr. a păstra și a ascunde de cineva un obiect furat. ◊ a sustrage de la cercetările justiției pe cineva. II. refl. a se ascunde, a se refugia. (< fr. receler) Vezi definitia »
DEFERLÁ vb. I. intr. (Despre valuri) A se revărsa, a se sparge rostogolindu-se. [< fr. déferler]. Vezi definitia »
MODELÁ vb. tr. 1. a executa dintr-un material plastic modelul unei lucrări de sculptură. 2. a confecționa modele pentru turnătorie. 3. (fig.) a da expresia dorită. (< fr. modeler, it. modellare) Vezi definitia »
DEFILÁ vb. intr. 1. (despre coloane, convoaie etc.) a trece în rânduri, în șir. ◊ (despre trupe, unități militare) a trece prin fața unui comandant pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. 2. (p. ext.) a se succeda fără întrerupere. (< fr. défiler) Vezi definitia »
stimula Vezi definitia »