Definita cuvantului urla
urlá (-lu, -át), vb. – 1. A scoate urlete specifice, a mugi, a rage, a zbiera. – 2. (Banat) A tuna. – 3. (Bihor) A coborî. – Mr. aurlu, megl., istr. urlu. Lat. ulŭlāre, probabil printr-o fază *urŭlāre (Diez, I, 436; Pușcariu 1813; REW 9039), cf. it. urlare, fr. hurler, cat. udolar, port. urra. Candrea tratează sensul 3 ca pe un cuvînt diferit și REW 6107 îl reduce la un lat. *orŭlāre; e vorba, fără îndoială, de un singur cuvînt, cu același sens dublu ca tuna, țipa, tuli, v. aici. Der. urlător, adj. (care urlă; curent de apă); urlătoare, s. f. (cascadă); urlet, s. n. (strigăt puternic și prelung, zbieret); urlătură, s. f. (strigăt, țipăt). Legătura lui urlător, cu un lat. *ululator (REW 9040) nu este necesară.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urla
CONGRATULÁ vb. I. tr., refl. (Fam.) A (se) felicita (reciproc). [< it. congratularsi, fr. congratuler, lat. congratulari]. Vezi definitia »
CVADRUPLÁ, cvadruplez, vb. I. Tranz. A împătri. – Din fr. quadrupler, lat. quadruplare. Vezi definitia »
IZMENEALA Vezi definitia »
DENIVELÁ vb. refl. 1. (despre terenuri, drumuri) a-și pierde netezimea, nivelarea. 2. (despre suprafața unei ape) a-și modifica nivelul. (< fr. déniveler) Vezi definitia »
PUDLÁ vb. I. tr. A supune operației de pudlaj. [< fr. puddler]. Vezi definitia »