Definita cuvantului urlui
urluí (-uésc, -ít), vb. – A măcina mare, a sfărîma. – Var. hurlui. Mag. örölni (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). – Der. urluială (var. hurluială), s. f. (porumb sau cereale măcinate grosier, pentru vite).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urlui
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. Vezi definitia »
mleduí, mleduiésc, vb. IV (înv.) a (se) forma, a (se) dezvolta. Vezi definitia »
TIHUÍ, tihuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A huidui. Vezi definitia »
șicuí2, șicuiésc, vb. IV (înv.; despre militari) a (se) așeza în ordine de bătaie. Vezi definitia »
albăstrui s. m. invar. (iron.) lucrător al Securității, al poliției politice comuniste Vezi definitia »