Definita cuvantului urni
urní (-nésc, -ít), vb. – A mișca, a deplasa cu greu. – Mr. aurnescu „a se grăbi”. Sl. urinati „a devia” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 345), cf. sb. urinuti „a împinge”. Der. din sl. otŭrinati „a împinge” (Tiktin) pare mai dificilă fonetic.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urni
PLENI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „deplin”, „plin”. [Var. plen-. / < it. pleni-, cf. lat. plenus]. Vezi definitia »
BORROMINI, Francesco (Francesco Castelli, zis ~) (1599-1667), arhitect italian. Reprezentat la barocului tîrziu (bisericile San Carlino alle Quattro Fontane, San Ivo alla Sapienza, Sant’ Agnese, toate la Roma). Vezi definitia »
ZDRĂNCĂNÍ vb. IV. v. zdrăngăni. Vezi definitia »
URINI- elem. uro1-. Vezi definitia »
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. Vezi definitia »