Definita cuvantului ușă
úșă (-și), s. f.1. Poartă, intrare. – 2. Ușiță, a doua ușă de intrare, dublura ușii. – Var. ușă. Mr. ușe, megl. ușă. Lat. *ūstĭam, în loc de ōstĭum (Cipariu, Gram., 160; Meyer-Lübke, ZRPh., XXV, 355; Pușcariu 1832; Pascu, I, 181; REW 6117; Rosetti, I, 60), cf. it. uscio, prov. uis, fr. huis, v. sp. uzo.Der. ușar(iu), s. m. (portar), în Mold. var. ușer(iu); ușarnic (var. ușernic), adj. (vagabond); ușier, s. m. (portar; pedel); format după fr. huissier; ușor (var. ușcior, uscior), s. n. (montant, stîlp, stîlp susținător al ușii), din lat. ostĭolum (Cipariu, Elem., 115; Pușcariu 1843; REW 6116), cf. engad. usöl, prov. uisol.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ușă
obrániță, obránițe, s.f. (reg.) cobiliță. Vezi definitia »
PASTÍLĂ s. f. 1. preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau bomboane rotunde. 2. piesă, disc mic, la unele mașini sau mecanisme. ◊ corp în formă de disc sau de cilindru, de mici dimensiuni, prin turnare sau presare. 3. mic tub metalic, cu o compoziție trasoare, care se înșurubează în fundul proiectilelor (perforante), pentru marcarea traiectoriei și pentru incendierea carburanților inamicului. 4. (inform.) substrat semiconductor pe care este fabricat un circuit integral; microcircuit. 5. refugiu (3) în mijlocul unei piețe, al unei intersecții largi etc. (< fr. pastille, germ. Pastille) Vezi definitia »
CONTINÉNȚĂ, continențe, s. f. Reținere, abstinență, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia. Vezi definitia »
MUSCHÉTĂ s.f. Veche armă de foc cu fitil, portativă, folosită înainte de inventarea puștii. [Var. muschet s.n. / cf. fr. mousquet, it. moschetto]. Vezi definitia »
MĂSCÁRĂ, măscări, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Faptă sau vorbă necuviincioasă, nerușinată; ocară, obscenitate, pornografie. ◊ Expr. A face de măscară = a face de râs. – Din măscări (derivat regresiv). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z