HÂLPAV, -Ă, hâlpavi, -e, adj. V. hulpav. Vezi definitia »

POSTÁV, (2) postavuri, s. n. 1. Țesătură de lână groasă, adesea păroasă, din care se confecționează îmbrăcăminte, pături etc. 2. (La pl.) Diferite sortimente de postav (1) sau de confecții de postav. [Pl. și: postăvuri] – Din sl. postavŭ. Vezi definitia »

SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân de sclavi pentru care muncește; rob. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și servil voința altuia ♦ Fig. Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu etc. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave. Vezi definitia »

năráv (nărávuri), s. n. – 1. Obicei, uz. – 2. Obicei prost, viciu. Sl. nravŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 456; Cihac, II, 212), cf. bg. nărav, sb. narav și Vasmer, II, 230. – Der. nărăvaș, adj. (învățat prost, vicios); năravnic, adj. (înv., vicios, desfrînat); nărăvi, vb. (a învăța cu nărav, a se vicia); înărăvi, vb. (a se vicia); nărăveală, s. f. (viciere); nărăvos, adj. (învățat, prost; capricios). – Din rom. provine mag. nerávás (Edelspacher 20). Vezi definitia »

ZUGRÁV s.m. (sil. -grav), pl. zugrávi Vezi definitia »