Definita cuvantului ustura
usturá (-r, -át), vb. – A provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. – Mr. ustur, istr. usturu. Lat. ūstŭlāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1845; REW 9097), cf. usca și it. ustolare (cors. usciá, logud. usciare), v. sp. uslar (Bierzo asturar). – Der. usturător, adj. (caustic, care ustură, picant); usturătură, s. f. (înțepătură, mîncărime, usturime); usturime, s. f. (senzație de arsură, de mîncărime); usturos, adj. (picant); usturoi (var. Trans. ustunoi), adj. (care ustură, plantă Alium sativum); usturoiță, s. f. (plantă cruciferă cu miros de usturoi, Alliaria officinalis).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ustura
REARBITRÁ vb. tr. (jur.) a rezolva din nou un litigiu arbitral. (< re1- + arbitra) Vezi definitia »
dors-andrey-viagra1.txt;3;10 Vezi definitia »
DATORÁ, datorez, vb. I. 1. Tranz. A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, p. ext., altceva; a fi dator cuiva ceva. 2. Tranz. A avea o datorie morală sau legală față de cineva, a-i fi îndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva față de cineva. 3. Refl. A avea drept cauză. [Var.: datorí vb. IV] – Din dator. Vezi definitia »
BISTRA 1. Rîu afl. dr. al Timișului, în aval de Caransebeș; 57 km. Izv. din M-ții Țarcului și trece prin Oțelul Roșu. Rîul B. străbate culoarul depresionar tectonic omonim, situat între M-ții Poiana Ruscăi, la N. și Țarcu, la S. Culoarul depresionar B. (27 km lungime, 2 km lățime și 58 km2) comunică spre E, prin Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei, cu depr. Hațeg. 2. Com. în jud. Alba, pe Arieș; 5.566 loc. (1991). 3. Com. în jud. Maramureș, pe Vișeu; 5.244 loc. (1991). Expl. de calcare compacte. Mat. de constr. Vezi definitia »
ACCELERÁ, accelerez, vb. I. Tranz. 1. A iuți, a grăbi o mișcare, o acțiune; a urgenta, a zori. 2. A mări viteza. – Din fr. accélérer, lat. accelerare. Vezi definitia »