Definita cuvantului usuc
usúc s. n. – 1. Substanță unsuroasă de la lîna oilor. – 2. Murdărie în apa în care se spală lîna prima dată. – Mr. usîc. Var. ursuc. Origine necunoscută. După Tiktin, din usca „a-și pierde umiditatea”. După Diculescu, Elementele, 456, din gr. οἴσυπος „grăsime de oaie”, prin intermediul unei forme eolice *οἴσυϰος. După Candrea, din lat. sucus contaminat cu usca. – Der. usucos, adj. (slinos).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu usuc
podúc, podúcuri, s.n. (reg.) podeț, pod mic. Vezi definitia »
tuzúc2, tuzúci, s.m. (reg.) dropie. Vezi definitia »
ȘLUC, șlucuri, s. n. (Reg.) Înghițitură. – Din germ. Schluck. Vezi definitia »
MUC, (1) mucuri, s. n., (II) muci, s. m. I. S. n. 1. Vârf (înnegrit prin ardere) al unui fitil de lampă, de lumânare, de candelă; p. gener. fitilul întreg. 2. Bucățică rămasă dintr-o lumânare aproape consumată sau dintr-o țigară fumată. II. S. n. (Mai ales la pl.) Secreție (vâscoasă) produsă de glandele nazale și eliminată prin nări. ◊ Expr. (Fam.) A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva), se spune despre cineva care merge prea des undeva. A-i pica mucul (sau mucii) după cineva = a fi foarte îndrăgostit de cineva. Nu dai nici mucii pe el, se spune despre o persoană lipsită de orice valoare. – Refăcut din pl. muci (< lat. mucci). Vezi definitia »
povârșúc, povârșúcuri, s.n. (reg.) 1. unealtă de pescuit în formă de papuc sau de opincă, făcută din coajă lată de tei; legănaș, legănuș. 2. (în forma: povârșoc) leasă de nuiele pentru pescuit. Vezi definitia »