Definita cuvantului vamă
vámă (vắmi), s. f. – 1. Post de frontieră. – 2. Taxe vamale. – 3. Uium. – 4. În mitologia populară, număr nedeterminat (7 sau 9 sau 12 sau 24 sau 99) de popasuri ale sufletului, după moarte, pentru a putea ajunge în rai. Mag. vám (Lambrior 375; Cihac, II, 538; Gáldi, Dict., 98), cf. ngr. βάμμα, sb., rut. vam, slov. vama. – Der. vamal, adj. (de vamă); vameș (var. Trans. vămaș, Bucov. vămariu), s. m. (funcționar la vamă; păzitor al vămilor cerești), din mag. vámos; vămeșie (var. vămășie, înv. vămișie), s. f. (slujba de vameș); vămui, vb. (a percepe taxe vamale; a lua uiumul; a dijmui), din mag. vámolni (Pașca, Dacor., X, 151); vămuială, s. f. (taxe vamale; uium; dijmă); vămășesc, adj. (de vamă sau de vameș).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vamă
NEÎNDEMẤNĂ s. f. (Înv.) Situație grea, împrejurare nefavorabilă. – Ne- + îndemână. Vezi definitia »
FLAVÓNĂ s.f. Nume dat unor substanțe colorante foarte răspândite în natură, dintre care unele au și activitate vitaminică. [< fr. flavone]. Vezi definitia »
OXIBIÓZĂ s.f. Prezența oxigenului într-un proces biochimic aerob. [Pron. -bi-o-. / < germ. Oxybiose]. Vezi definitia »
HIDRAZÍNĂ, hidrazine, s. f. Combinație chimică a azotului cu hidrogenul, care se prezintă ca un lichid incolor ce fumegă în aer și se folosește ca antioxidant, reducător, combustibil pentru rachete etc. – Din fr. hydrazine. Vezi definitia »
júlă, júle, s.f. (reg.) 1. femeie cu părul pieptănat îndărăt, cu tâmplele și fruntea goale. 2. femeie sărăcăcios îmbrăcată și încrezută. Vezi definitia »