cíngă, cíngi, s.f. (reg.) 1. chingă, cingătoare, brâu; brâneț simplu, scurt și lat, cu care încing fetele și femeile. 2. chingă cu care se strânge șaua pe cal. 3. stinghie (bucată de lemn lungă și îngustă). Vezi definitia »

balercă, balerci, s. f. 1. femeie de moravuri ușoare, amatoare de petreceri și alcool. 2. prostituată bătrână. Vezi definitia »

TAMBURÍNĂ s.f. Instrument muzical în formă de tobă, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu zurgălăi pe margine, la care se cântă lovindu-l cu mâna. [Var. tamburin s.n. / < fr. tambourin, it. tamburino]. Vezi definitia »

ZÁTCĂ, zătci, s. f. (Banat, Olt.; La războaiele de țesut) Ansamblul firelor de urzeală din planul orizontal. (prob. din sl. zadĩ = înapoi) Vezi definitia »

ZAHARÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, întrebuințată ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine. Vezi definitia »