ORHESTRÁNT, -Ă s.m. și f. v. orchestrant. Vezi definitia »

COOCUPÁNT, -Ă s. m. f. cel care ocupă un loc împreună cu altcineva. (< fr. cooccupant) Vezi definitia »

CONVÉNT s. n. 1. consiliu al unei mănăstiri, al unui ordin călugăresc. 2. for suprem în biserica protestantă, format din clerici și laici. 3. adunare generală a francmasonilor. (< fr., engl. convent, lat. conventus) Vezi definitia »

năpónt, năpónturi, s.n. (reg.) numele unei unelte de netezit pietrele. Vezi definitia »

INCREMÉNT, incrementuri, s. n. (Rar) Creștere, adaos, spor. [Pl. și: incremente] – Din lat. incrementum. Vezi definitia »