mînecă (mấneci), s. f. – Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul. – Var. mînică. – Mr. mînică, megl. mǫnică. Lat. mănĭca (Candrea-Dens., 1124; REW 5300; Pascu, I, 119), cf. alb. mëngë, it. manica, prov., sp., port. manga, fr. manche. – Der. mînecar, s. n. (tunică, veston, bluzon; manșon); mînecuță, s. f. (mînecă; manșetă detașabilă). Vezi definitia »

HALEBÁRDĂ s. f. armă medievală în formă de lance, cu vârful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cârlig pe partea opusă. (< fr. hallebarde) Vezi definitia »

OSTIÁCĂ s. f. limbă fino-ugrică din Siberia occidentală. (< fr. ostiak) Vezi definitia »

pătăroáncă, pătăroánce, s.f. (reg.) pește lat, asemănător cu carasul. Vezi definitia »

frucitúră s.f. (reg.) 1. căpiță de fân mai mare. 2. bifurcare. Vezi definitia »