Definita cuvantului veghia
veghiá (-ghéz, -át), vb. – 1. A nu dormi, a sta treaz. – 2. A păzi. – 3. (Refl., înv.) A-și da silința, a face ceva cu grijă. – Mr. avegl’u, aviglare, megl. viglu, viglari, istr. veglu. Lat. vĭgĭlāre (Pușcariu 1871; Skok, Miscell. Schuchardt, 1281; REW 9326), cf. v. it. vegghiare, prov. velhar, fr. veiller, cat. vetllar, sp. velar. – Der. veghe, s. f. (trezie; șezătoare; priveghi, rugăciuni publice; cart, a patra parte a nopții corespunzînd rondului unei santinele); veghetor, adj. (care veghează); supraveghia, vb. (a păzi), după fr. surveiller; supraveghetor, s. m. (persoană care supraveghează, inspector); înveghia, vb. (Mold., a-și da silința, a veghea), pe care Pușcariu, Dacor., VII, 123 și DAR, îl consideră drept der. din lat. invĭgĭlāre. Cf. priveghia.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu veghia
BUREIA 1. Rîu în Federația Rusă (C.S.I.), în E Siberiei, afl. stg. al Amurului; 752 km. Izv. din masivul cu același nume. Parțial navigabil. 2. Culme muntoasă granitică în Siberia Orientală. Între rîul B. și Amur. Lungime: 700 km. Alt. max.: 2.295 m (vf. Gorod Makit). Vezi definitia »
AMU-DARIA, rîu în Asia central-sudică. Lungime: 2.540 km. Izv. din M-ții Hindukusk de la 4.900 m alt., trece prin Kirghizia, Tadjikistan, Uzbekistan (formează granița cu Afghanistanul), Turkmenia și se varsă printr-o deltă în L. Aral. Afl. pr.: Vahš (pe dr.) și Pianj (pe stg.). Separă pustiurile Karakum de Kîzîlkum. Vaste sisteme de irigație. Vechiul nume: Oxus. Vezi definitia »
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. Vezi definitia »
PISTRUIÁ, pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ♦ Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] – Din pistrui. Vezi definitia »
REPATRIÁ vb. I. refl., tr. A reveni sau a readuce în patrie (după o lungă absență). [Pron. -tri-a. / cf. lat. repatriere, fr. repatrier]. Vezi definitia »