Definita cuvantului veghia
veghiá (-ghéz, -át), vb. – 1. A nu dormi, a sta treaz. – 2. A păzi. – 3. (Refl., înv.) A-și da silința, a face ceva cu grijă. – Mr. avegl’u, aviglare, megl. viglu, viglari, istr. veglu. Lat. vĭgĭlāre (Pușcariu 1871; Skok, Miscell. Schuchardt, 1281; REW 9326), cf. v. it. vegghiare, prov. velhar, fr. veiller, cat. vetllar, sp. velar. – Der. veghe, s. f. (trezie; șezătoare; priveghi, rugăciuni publice; cart, a patra parte a nopții corespunzînd rondului unei santinele); veghetor, adj. (care veghează); supraveghia, vb. (a păzi), după fr. surveiller; supraveghetor, s. m. (persoană care supraveghează, inspector); înveghia, vb. (Mold., a-și da silința, a veghea), pe care Pușcariu, Dacor., VII, 123 și DAR, îl consideră drept der. din lat. invĭgĭlāre. Cf. priveghia.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu veghia
RAREFIÁ vb. tr., refl. (despre gaze) a(-și) micșora densitatea. (< fr. raréfier) Vezi definitia »
ULTRAGIÁ vb. tr. a săvârși un ultraj; (p. ext.) a jigni, a ofensa, a insulta. (după fr. outrager) Vezi definitia »
ORTOGRAFIÁ vb. I. tr. (Liv.) A scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice. [Pron. -ți-a, p.i. -iază, ger. -iind. / Cf. fr. orthographier]. Vezi definitia »
CASIA s. f. Gen de plante erbacee mari sau subarbuști ornamentali (1-4 m), din familia luguminoase, originare din Asia, Africa, America și Australia, cu tulpina alburie, puțin tomentoasă în partea superioară, frunze penat-compuse și flori galbene, roșii, dispuse în raceme axilare. În Egipt, Sudan, India și ins. Antile se cultivă pentru frunzele și fructele lor, utilizate ca laxativ și purgativ. Vezi definitia »
TRADESCÁNȚIA s. f. plană decorativă de apartament, cu frunze ovale policrome, originară din America de Sud. (< lat., fr. tradescantia) Vezi definitia »