Definita cuvantului velință
velínță (-țe), s. f. – Cergă, pătură, covor, cuvertură. – Mr. viledzà. De la Valencia (Schuchardt, Literaturblatt, 1893, 177; Meyer, Neugr. St., II, 17; Bogrea, Dacor., III, 738), prin mijlocire orientală, cf. ngr. βελέντσα, tc. velençe, alb. veljendzë, sb. velenca, pol. welenc. Der. din mag. Velencze „Veneția” (Miklosich, Fremdw., 135; Cihac, II, 452; Tiktin) pare mai puțin probabilă, cf. și bresc. valensana. Numele se datorează reputației vechilor țesături de Valencia. Ipoteza lui Pascu, I, 192 (tracul *vellenza, în legătură cu lat. vellus „lînă”) este de nesusținut. Este dubletul lui verincă, s. f. (Trans., covor). – Der. velințar, s. m. (vînzător de velințe).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu velință
TURBOSUFLÁNTĂ s. f. suflantă cu rotor de mare viteză de rotație, acționată de o turbină cu vapori sau cu gaze. (< fr. turbosouflante) Vezi definitia »
líță (líțe), s. f. – Cablu electric. Germ. Litze (Candrea). Sec. XX. Vezi definitia »
șcólă s.f. (reg.) locul din fața fierăriei unde se potcovesc bivolii. Vezi definitia »
bancrútă s. f., g.-d. art. bancrútei; pl. bancrúte Vezi definitia »
FLATULÉNȚĂ s.f. 1. Acumulare excesivă de gaze în stomac și în intestine. 2. Evacuarea frecventă, abundentă și necontrolată a gazelor din intestine. [< fr. flatulence, cf. lat. flatus – vânt]. Vezi definitia »