Definita cuvantului verde
vérde (-e), adj. – 1. Care are culoarea vegetației proaspete de vară. – 2. Proaspăt, tînăr, viguros. – 3. Crud. – 4. Puternic, viteaz. – 5. (Adv.) Clar, deschis, fățiș. – Mr. vearde, megl. verdi, istr. verde. Lat. vĭrdis, în loc de vĭrĭdis (Pușcariu 1874; REW 9368a), cf. it., sp., port. verde, prov., fr., cat. vert, alb. verdë (Philippide, II, 658). Cf. varză. – Der. verdeață, s. f. (culoare verde; zarzavat); verdeț (var. Olt. verdete), s. m. (peștișor de rîu, Phoxinus laevis; nuia); verdare (var. vărdare, Banat vărdaică, verdaică), s. f. (specie de ciocănitoare, Gecinus viridis); verdoi (var. verdoniu), s. m. (virdare, Fringilla chloris); verdișor, s. n. (Mold., țuică, de mentă); verdunc, adj. (verzui; varietate de struguri); verdon, s. n. (Olt., varietate de fasole verde); verziș, s. n. (ramuri cu frunze), cuvînt creat de Alecsandri; verzișor, s. m. (corp de cavalerie creat în Munt. la jumătatea sec. XVII; varietate de mere); verzui (var. verzuriu), adj. (care bate în verde); înverzi, vb. (a redeveni, a se face verde; refl., a se îngălbeni la față); înverzitor, adj. (care înverzește). – Din rom. provine sb. verdun „verzolin” „foarte verde” (Candrea, Elemente, 405).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu verde
a o arde expr. a lenevi, a trândăvi. Vezi definitia »
MICROTÍDE s. n. pl. famile de mamifere rozătoare: șoarecele de câmp. (< engl. microtidae) Vezi definitia »
CERCOPITECÍDE s.n.pl. Familie de maimuțe prevăzute cu pungi faringiene, unde ascund hrana, și coadă neprehensilă, cuprinzând cercopitecul, pavianul și magotul; (la sg.) maimuță din această familie. [Sg. cercopitecid. / < fr. cercopithécidés]. Vezi definitia »
límpede adj. – Clar, curat. – Mr. limbid, limbit. Lat. lĭmpĭdus (Pușcariu 972; Candrea-Dens., 987; REW 5056; cf. sard. limpiu, sp. limpio, lindo. – Der. limpejor, adj. (aproape limpede); limpezi, vb. (a face clar, curat; a purifica; a depura; a clarifica, a lămuri; a spăla a doua oară cu apă curată); limpezeală, s. f. (clarificare; purificare; clăteală); limpeziciune, s. f. (limpezire, claritate); limpezie (înv., puritate, claritate); limpezime, s. f. (puritate, claritate, curățenie); limpeziș, s. n. (seninătate, lumină); limpezitor, adj. (purificator); limpeziu, adj. (senin, transparent); limpiditate, s. f. (limpezime), din fr. limpidité. Vezi definitia »
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peștele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-și vinde scump viața (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari dușmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau așa) am cumpărat-o, așa o vând = o spun așa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticității). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preț are? cu cât de plătește? ♦ A scoate un bun la licitație (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerț. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunța, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. și: (reg.) vânz] – Lat. vendere. Vezi definitia »