concepție etica conform căreia scopul vieții este placerea; cultul placerii Vezi definitia »

BIZANTINOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază istoria, literatura, limba și arta bizantină. – Fr. byzantinologie. Vezi definitia »

CHIRURGÍE s. f. ramură a medicinei care tratează bolile prin operații. ♦ mică ~ = parte consacrată intervențiilor chirurgicale ușoare. (< fr. chirurgie, lat. chirurgia) Vezi definitia »

ARIERÁȚIE s. f. înapoiere mintală. (< fr. arriération) Vezi definitia »

ACROBAȚÍE, (1) acrobații, s. f. 1. Exercițiu dificil de echilibristică, de gimnastică etc. ♦ Fig. (La pl.) Sforțări neobișnuite pentru a ieși dintr-o situație grea, dintr-o încurcătură. 2. Arta sau profesiunea acrobatului. – Din fr. acrobatie. Vezi definitia »