Definita cuvantului vergură
vérgură (-re), s. f. – Virgină. – Mr. virghiră. Lat. virgo, virgĭnis (Koerting 10209; Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1860; Tiktin; REW 9364), dar fonetismul nu este clar. Pușcariu propune să se pornească de la un lat. *virgŭla și Capidan, Raporturile, 553, explică mr. prin alb. virgir. Tiktin se gîndește la un paralelism cu țărm(uri), care nu pare posibil, căci în acest caz nu s-ar aplica o terminație n. -uri. Înv., este dubletul lui virgin, adj. neol., de la același cuvînt lat. Der. virginal, adj., din fr. virginal; virginitate, s. f., din fr. virginité.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vergură
STEREOCÁMERĂ s. f. cameră fotografică cu două obiective, care permite înregistrarea simultană a două imagini conjugate. (< stereo1- + cameră) Vezi definitia »
ȘINȘÍLĂ s.f. Mamifer rozător cu o blană cenușie foarte frumoasă, care trăiește în regiunile muntoase din Peru și Chile. [Scris și cincilă. / < fr., sp. chinchilla, cf. sp. chincha, chinchilla – ploșniță]. Vezi definitia »
NĂSĂÍLĂ s. m. sg. (Pop.) Om cu nasul mare; nărtilă. – Nas + suf. -ăilă. Vezi definitia »
COTĂRÍȚĂ, cotărițe, s. f. (Reg.) Coș de nuiele de diferite forme. – Din scr. kotarica. Vezi definitia »
AUTOFRÉZĂ s.f. freză autopropulsată. (< auto2 + freză) Vezi definitia »