tireghíe (-íi), s. f. – 1. Drojdie, tartru, depunere, scursură. – 2. Piatră, mălură. – 3. Tartrat, acid de potasiu. – 4. Funingine. – 5. Apă de ploaie care se scurge cu multă tulbureală. – Var. (s)t(e)reg(h)ie, (s)tirigie, st(e)revie, stirevie. Ngr. τρυγία „drojdie” (Scriban; Gáldi 262), cf. bg. trigija „piatră”. Var. cu v sînt înv. și reproduc pronunțarea lui γ ngr. Celelalte ipoteze sînt improbabile: din lat. *stilligĭa (Cihac, I, 264; Koerting 9053; împotrivă, Densusianu, Rom., XXXIII, 286); din lat. *stiliginea, contaminare a lui stilla cu fuligineus (Giuglea, Cercetări, 20; Tiktin; Candrea), cf. ribagorz. estellesin; de la stiricidium (REW 8266). Vezi definitia »

AMIGDALECTOMÍE s. f. Îndepărtare a amigdalelor pe cale chirurgicală. – Din fr. amygdalectomie. Vezi definitia »

ELECTROPIREXÍE s. f. ridicare artificială a temperaturii corpului uman cu ajutorul curenților electrici. (< fr. électropyrexie) Vezi definitia »

AMIELÍE s.f. Anomalie constând din absența măduvei spinării, iar în unele cazuri și a ganglionilor rahidieni. [< fr. amyélie, cf. gr. a – fără, myelos – măduvă]. Vezi definitia »

HETEROGAMÍE s.f. (Biol.) Fuziune totală a două elemente sexuale diferite; anizogamie. [Gen. -iei. / < fr. hétérogamie, cf. gr. heteros – altul, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »