Definita cuvantului viers
viérs (-suri), s. n. – 1. Cuvînt. – 2. Cîntec, arie, melodie. – Var. vers, virș. Lat. vĕrsŭs (Pușcariu 1882; REW 9248), cf. alb. vierš; pentru semantism, cf. Bogrea, Dacor., III, 310. Este dubletul lui vers, s. n., din același cuvînt lat., neol., și al lui verș, s. n. (vers), în Trans., cu pronunțare mag. vers. – Der. versui, vb. (a versifica); versifica, vb., după fr. versifier; versificator, s. m.; versificați(un)e, s. f.; viersar (var. viersuitor), s. m. (cantor, cîntăreț).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu viers
SUBÚRS, suburși, s. m. (Constr.) Grindă scurtă de lemn așezată pe babă, sub urșii unui pod de lemn. – Sub1- + urs. Vezi definitia »
ARS, -Ă, arși, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat) Miroase a ars. ♦ Care prezintă o arsură. ♦ Stricat prin expunere prea îndelungată la acțiunea focului. Friptură arsă. ♦ Care a fost expus acțiunii focului (cu un scop anumit). Cărămidă arsă. ♦ (Despre obiecte) Pe care s-au trasat, cu un instrument încălzit, linii, desene etc. ♦ Înnegrit de foc, de fum etc.; pârlit, bronzat. 2. Fript. ◊ Expr. A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere sau de spaimă). 3. (Adesea fig.) Ofilit, uscat. 4. Fig. (Despre inimă, suflet etc.) Zdrobit, pustiit. ♦ Fierbinte, arzător. Ea șoptește vorbe arse (EMINESCU). ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier ars prin inimă = a simți deodată o mare tulburare sufletească. – V. arde. Vezi definitia »
TORS s.n. Bust, trunchiul (unei persoane sau al unei statui) fără cap și fără membre. [< fr. torse, it. torso]. Vezi definitia »
NEȘTÉRS, -EÁRSĂ, neșterși, -se, adj. Care nu poate fi șters, distrus, înlăturat. ♦ Fig. Care nu poate fi uitat, care rămâne veșnic în amintire. – Ne- + șters. Vezi definitia »
COMPÁRS s. m. 1. personaj mut sau cu rol minor în teatru; figurant. 2. (fig.) cel care joacă un rol neînsemnat într-o afacere; om de nimic. (<fr. comparse, it. comparsa) Vezi definitia »