lámă (láme), s. f. – 1. Tablă, foaie, placă de metal. – 2. Partea metalică tăioasă a unui instrument. – 3. Foiță fină metalică (de ras). Fr. lame, parțial prin intermediul ngr. λάμα. Este omonim cu lama, s. m. (conducător religios), din fr. lama; și cu lamă, s. f. (zool.) din fr. lama. Vezi definitia »

GEMÚLĂ s.f. 1. (Biol.) Parte componentă a embrionului la plante, alcătuită dintr-un buchet de frunzișoare învelite într-o teacă protectoare; muguraș. ♦ Formație rotundă prin care spongierii se înmulțesc asexuat. 2. (Genet.) Particulă celulară ipotetică, în care, după Darwin, se concentrează proprietățile viitorului organism. [< fr. gemmule, cf. lat. gemmula]. Vezi definitia »

topálă, s.f. (reg.) mâncare cu carne. Vezi definitia »

GÚZLĂ s.f. Instrument muzical cu o singură coardă, folosit de popoarele dalmate. [< fr., it. guzla < cuv. croat]. Vezi definitia »

CILÓZĂ s. f. tremur convulsiv cronic al pleoapei superioare. (< fr. cillose) Vezi definitia »