Definita cuvantului viezure
viézure (-ri), s. m. – Bursuc (Meles taxus). – Var. (v)iezur(e), (v)iezură, Trans. (v)iezune, (v)iezine. Origine incertă. Pare legat de sl. jazvrŭ „de arici” (Cihac, II, 455), cf. sb. javazac „viezure”. V este greu de explicat, dar. cf. (v)iroagă, viclean. Der. de la un dacic *viedula (Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 579) sau din alb. vjedhuljë (Tiktin; Rosetti, II, 124; cf. Philippide, II, 741) nu par convingătoare. Alb. este neîndoielnic același cuvînt, dar apare mai sigură der. sa din rom. – Der. vizuină (var. viezuină, ghizuină, iezuină, vizunie, ghizunie, Banat viezurină, viezurime), s. f. (ascunzătoare, adăpost), din sb. jazvina „vizuină de bursuc” (Cihac, II, 455; Conev 39) contaminat cu viezure; vizuini, vb. refl. (Banat, a se refugia în vizuină).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu viezure
DEBIROCRATIZÁRE s. f. v. debirocratiza. [Dicționar ortografic] Vezi definitia »
TÂLCUÍRE, tâlcuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a tâlcui și rezultatul ei. – V. tâlcui. Vezi definitia »
persístere s.f. (înv.) persistență. Vezi definitia »
CONSEMNÁRE s.f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; însemnare, notă, înregistrare; consemnațiune. [< consemna]. Vezi definitia »
UTILIZÁRE s.f. Acțiunea de a utiliza și rezultatul ei; folosire, întrebuințare. [< utiliza]. Vezi definitia »