Definita cuvantului vîlcan
vîlcán (-ni), s. m. – Pește de Dunăre (Aspius rapax). – Var. vîlsan, vîigan, vîjgău. Sb. volak, voka „tăuraș,” cf. celălalt nume al său, boulean, și sb. volak „pește, Lumaca marina”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vîlcan
LUTEȚIÁN, -Ă, lutețieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide etc. 2. Adj. Care aparține lutețianului (1). [Pr.: -ți-an] – Din fr. lutétien. Vezi definitia »
IONIÁN, -Ă adj. referitor la Ionia antică. ◊ propriu ionienilor. ♦ dialect ~ = unul dintre principalele dialecte ale limbii grecești, vorbit în Ionia; școala ~ă = orientare în filozofia greacă din sec. VII-VI a. Chr., care opunea reprezentărilor mitologice tradiționale despre lume o concepție materialist-naivă. (< fr. ionien) Vezi definitia »
CALCÁN1, calcani, s. m. Pește de mare cu corpul rombic, turtit lateral și asimetric, având ambii ochi pe partea stângă și solzi lungi, tari pe burtă și pe spate; pește-de-mare (Scophthalmus maeoticus). – Din tc. kalkan [baitği]. Vezi definitia »
CAMBRIÁN s.n. Prima perioadă (sistem) a erei paleozoice. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -bri-an. / < fr. cambrien, cf. Cambria – numele latinizat al comitatului Walles din Anglia]. Vezi definitia »
SUPRATERÁN, -Ă adj. aflat deasupra solului, pe sol; aerian. (< lat. supraterraneus) Vezi definitia »