Definita cuvantului vîltoare
vîltoáre (-ori), s. n. – 1. Vîrtej, bulboană. – 2. (Trans.) Piuă. – Var. vultoare. Creație expesivă, probabil var. disimilată a lui vîltoare. Legătura cu un lat. *voltorĭa (Pușcariu 904) sau lat. volutŭlāre, it. voltolare (Tiktin; Candrea; REW 9441) este improbabilă. – Der. vîltura (var. vîltora, învîltora, Trans. vultora, văltura), vb. (a da la piuă; refl., a se învîrteji). Cf. Iordan, BF, II, 187.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vîltoare
MOHORẤRE, mohorâri, s. f. Faptul de a (se) mohorî; fig. posomorâre, amărăciune, întristare. – V. mohorî. Vezi definitia »
CUIBĂRÍRE, cuibăriri, s. f. Acțiunea de a (se) cuibări și rezultatul ei. – V. cuibări. Vezi definitia »
FLAMBÁRE, flambări, s. f. Acțiunea de a flamba și rezultatul ei; flambaj. – V. flamba. Vezi definitia »
DEPLASÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deplasa și rezultatul ei; (concr.) timpul și locul în care se deplasează cineva. ◊ În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. [< deplasa]. Vezi definitia »
INADECVÁRE s. f. lipsă de adecvare; neconcordanță, nepotrivire. (după fr. inadequation) Vezi definitia »