Definita cuvantului vîna
vîná (-néz, -át), vb. – 1. A urmări, a prinde sau a ucide animale. – 2. A pescui. – 3. A urmări, a pretinde. – Mr. avin(are). Lat. vēnāri, prin intermediul unei forme vulgare *vēnāre (Pușcariu 1895; REW 9186); cf. fr. vener, prov., cat. venar. – Der. vînat, s. n. (vînătoare, ceea ce se vînează); mr. avinat, poate direct din lat. vēnātus (Pușcariu 1889; REW 9189), cf. cat. venat, sp. venado, port. veado; vînătoare, s. f. (vînat; pescuit), megl. vănătoari; vînător, s. m. (persoană care vînează; înv., unitate militară în Munt., formată din 500 călăreți și 500 pedestrași; pescar; Arg., controlor de tren), poate direct din lat. vēnātōr (REW 9188), cf. prov., v. sp. venador, fr. veneur; vînătoresc, adj. (de vînători); vînătorie, s. f. (vînătoare); vînătură, s. f. (vînat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vîna
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. Vezi definitia »
PARTIȚIONÁ vb. tr. (inform.) a decupa memoria unui ordinator în subansambluri operaționale. (< fr. partitionner) Vezi definitia »
KATAKÁNA s.n. Complex de 47 de semne la japonezi, derivat din scrierea chineză. [< germ. Katakana < cuv. japonez]. Vezi definitia »
persoana careia ii place sa calatoreasca mult Vezi definitia »
BADIJONÁ vb. tr. 1. a unge cu o doctorie un organ sau o parte a corpului. 2. a unge trunchiul unui pom cu o soluție specială împotriva insectelor. 3. a acoperi o șosea asfaltată cu un strat de produs bituminos. (< fr. badigeonner) Vezi definitia »