schir, schíruri, s.n. (înv.) 1. haină de lână aspră, pe care o poartă călugării pe sub rasă. 2. tumoare malignă. Vezi definitia »

AUTOGÍR s.n. Aeronavă înzestrată cu o elice care se rotește în jurul unui ax vertical, permițând decolarea și aterizarea în plan vertical. [< fr. autogire]. Vezi definitia »

tibișír (-re), s. n. – Cretă. – Mr. tibișire. Tc. tebeșir, din arab. tabâśir „zahăr de trestie” (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1965; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεμπεσίρι, bg. tebešir, cf. fr. tabaschir 1615 (concrețiune silicoasă în nodurile de bambus), it. tabascir 1829, engl. tabaxir, tabasheer, germ. Tabaschir, port. tabaxir (Battisti). Vezi definitia »

șișír, șișíre, s.n. (reg.) ferăstrău. Vezi definitia »

mușír, mușíri, s.m. (înv.) pașă cu trei tuiuri; generalisim. Vezi definitia »