Definita cuvantului vioară
vioáră (-re), s. f. – Violetă (Viola odorata). – Mr., megl. vioară. Lat. vĭǒla (Pușcariu 1902; REW 9149), cf. it., prov., cat., sp., port. viola, fr. viole. – Der. viorea, s. f. (toporaș, Viola hiria); vioriu, adj. (violet); viorint, adj. (violet), în Trans., format ca florint de la flor. Este dubletul lui violetă, s. f., din fr. violette, cf. ngr. βιολέτα.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vioară
SELFINDUCTÁNȚĂ s. f. inductanță proprie. (< engl., fr. self-inductance) Vezi definitia »
sănicoáră, s.m. (pop.) numele a două sărbători creștine celebrate una la 6 decembrie (sf. Nicolae), iar cealaltă la 9 decembrie. Vezi definitia »
cáscă (cắști), s. f. – Acoperămînt din metal pentru protecția capului. Fr. casque. – Der. caschetă, s. f., din fr. casquette. Vezi definitia »
basculántă s. f., g.-d. art. basculántei; pl. basculánte Vezi definitia »
POCLÁDĂ, poclăzi, s. f. (Reg.) Țesătură de casă mițoasă, de obicei din lână nevopsită, întrebuințată ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut. [Var.: plocádă, plocátă s. f., plocát, poclád s. n.] – Din sl. pokladŭ. Vezi definitia »